În data de 1 decembrie, de Ziua Națională a României, a avut loc în parohia din Bamberg, cu hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva și Sfinții Franconi Kilian, Colonat și Totnan, o prezentare a cadrului istoric al Marii Uniri de la 1918. Prezentarea a fost făcut de către istoricii Valeriu Primac și dr. Alexandru Ștefan Anca.
La început s-a prezentat o scurtă definiție a Marii Uniri accentuându-se faptul că nu este vorba de unirea tuturor românilor, ci de unirea românilor locuitori în provinciile istorice românești cu Regatul României. Actul Unirii Românilor a avut loc la sfârșitul Primului Război Mondial pe fondul general al autodeterminării popoarele în urma destrămării a două imperii: a Rusei Țariste și a Imperiului Austro-Ungar. În cazul Unirii de la 1918 acest act a fost unul rezultat în urma procesului de autodeterminare a popoarelor, dar și un rezultat al acțiunii diplomației Regatului României, în special în partea a doua a Actului Unirii și anume la obținerea recunoașterii internaționale. A fost un proces încununat de succes, România dublându-și practic teritoriul și populația, participând, însă, cu jertfe mari a această conflagrație mondială.